Drop of happyness: Perfect song for the day!
miercuri, 20 aprilie 2011
joi, 14 aprilie 2011
Cadoul
La fel face si Lou, personajul principal al cartii Cadoul, scrisa de Cecilia Ahern. Autoarea a intrat repede in booklist, prin cartea PS: Te iubesc, care m-a impresionat foarte tare (Nu recomand insa in mod deosebit filmul, e cu cateva clase mai jos, in ciuda distributiei OK). Nu m-a dezamagit nici de aceasta data, ca dovada sta si faptul ca am citit Cadoul in 3 zile extrem de aglomerate.
Lou Suffern este un tipul managerului de companie care incearca 24/7 sa fie omniprezent in mediul business. Dar, pentru ca nu le poti avea pe toate, isi neglijeaza in mod "barbar" familia...pana in momentul in care ci-ne-va :) se decide ca are nevoie de (si merita, totusi) o lectie...Aceasta vine intr-o forma ingenioasa, povestea curge frumos si captivant. Autoarea contureaza un personaj care desi la prima vedere nu are nimic deosebit de un alt workaholic, te tine legat de carte, si te face sa meditezi asupra ce este cu adevarat important in viata...Promovarea sau oamenii care te iubesc? Serbarea de Craciun a fiicei tale sau inca o sedinta? Un weekend alaturi de sotie si copii sau drinks with others?
Cadoul...Lectia...Timpul curge in mod inevitabil, insa este alegerea noastra cum va curge! Unii primesc aceasta lectie, altii nu; unii invata, altii traiesc in continuare asa cum ei insisi aleg...Cadoul nu e numai pentru protagonist, este pentru fiecare cititor in parte...
miercuri, 13 aprilie 2011
Azi: Dependenta de tehnologie, promisa... Nu vorbim despre cat de romantic e sa fii singura acasa, sa nu prea ai baterie la telefon, si numai lumanari parfumate, si sa mai fii si in sesiune!
Sau de telefon...Maica'mea spune ca e o extensie a mainii mele. E mai bine sa fiu de acord:) Laptopul - part of the survival kit, too!
Dar...de unde a pornit totul? de la un amarat de card! Trebuie ca ati patit si voi sa nu va puteti cumpara o minunatie de pereche de pantofi, sau o o bluzita superba fiindca vanzatoarea aia acra nu avea device-ul ala care te face fericita... Sa nu intram in detalii shopaholice, totusi :p
Probleme cu cardul am avut si noi acum cateva seri...El, galant, vine sa ma ia de la master. Fericire maxima! Pe drum, ca oamenii de buna-credinta, stiind ca beculetul va rosu va incepe sa clipeasca amenintator din kilometru in kilometru, intram in prima benzinarie. Ne intampina prietenos un pusti: Vreti sa platiti cu cardul? Nu se poate!
buuuuun...Hai, intram in urmatoarea, nu avem bancomat in drum, nu putem sa ajungem la cel mai apropiat si sa ne intoarcem, ca cine stie? poate nu mai ajungem inapoi! Urmatoarea benzinarie ne intampina pe ecranul pompei cu un mesaj rece: Ne pare rau, nu se pot efectua plati cu cardul!
Portofelele noastre numarau, cumulat, mai putin de 10 lei...ce e de facut?!? Solutia distrusilor Tech-addicted: Hai acasa, roaga-te sa nu ramanem in pana prostului! Om lasa noi masina in parcare pana le merg alora cardurile...
Why are we so dependent? In cazul de fata, nu aveam ce face, sa fi mers la un bancomat si apoi inapoi catre benzinarie = pana prostului. Dar in rest? Unde sunt serile linistite in care nu ne intereseaza daca suna sau nu colegii de serviciu ca arde, sau weekendurile in care nu ne citim mailurile? Dar zilele in care ne intalnim la o cafea la o poveste in loc sa ne scriem pe facebook...?
Drop of happyness for the day, with thanks to my dear mousketeers:)
duminică, 10 aprilie 2011
Foarte pe scurt pentru azi, examenul de maine nu-mi da pace!
Sunt pierduta in operatiuni de comert exterior, acreditive documentare si polite de asigurare. Nu recomand sistemul de master modular - examen la fiecare trei saptamani. E multa uzura, te saturi rau de tot, si nu apuci sa aprofundezi mai nimic. E un fel de "hai sa fie", din pacate...Asteptarile mele cu privire la ASE - neindeplinite.
Drops of happyness of the weekend...Ziua de sambata am petrecut-o alaturi de doua colege tare dragi, facand probleme pentru examen, izolate de tehnologie. Spre marea-mi bucurie, ajunsa acasa am dat de un sir de mesaje intre prietenele mele dragi de la Cluuuj: bucuria reintalnirii virtuale, bucuria de a afla ca fiecare dintre ele are planuri marete de viitor si lucreaza la consolidarea step-by-step a carierei, ca au timp si pentru suflet si bucuria ca fetele mele planuiesc sa facem cumva sa ne vedem (nu e usor avand in vedere ca locatiile noastre vor fi weekendul viitor de ex: Paris, Bruxelles, Cluj si Buc :D) - priceless!
O alta bucurie, Romanii au talent!. O sursa inepuizabila de uimire, distractie, emotii si mandrie nationala!
Revin dupa examen cu o postare despre cat de dependenti suntem de tehnologie...Testat!
Si voi schimba si culoarea, pe masura ce apar mai multe postari vad si eu ca e obositor turcoazul, din pacate :( . Any suggestions, write them down, pls!
Sunt pierduta in operatiuni de comert exterior, acreditive documentare si polite de asigurare. Nu recomand sistemul de master modular - examen la fiecare trei saptamani. E multa uzura, te saturi rau de tot, si nu apuci sa aprofundezi mai nimic. E un fel de "hai sa fie", din pacate...Asteptarile mele cu privire la ASE - neindeplinite.
Drops of happyness of the weekend...Ziua de sambata am petrecut-o alaturi de doua colege tare dragi, facand probleme pentru examen, izolate de tehnologie. Spre marea-mi bucurie, ajunsa acasa am dat de un sir de mesaje intre prietenele mele dragi de la Cluuuj: bucuria reintalnirii virtuale, bucuria de a afla ca fiecare dintre ele are planuri marete de viitor si lucreaza la consolidarea step-by-step a carierei, ca au timp si pentru suflet si bucuria ca fetele mele planuiesc sa facem cumva sa ne vedem (nu e usor avand in vedere ca locatiile noastre vor fi weekendul viitor de ex: Paris, Bruxelles, Cluj si Buc :D) - priceless!
O alta bucurie, Romanii au talent!. O sursa inepuizabila de uimire, distractie, emotii si mandrie nationala!
Revin dupa examen cu o postare despre cat de dependenti suntem de tehnologie...Testat!
Si voi schimba si culoarea, pe masura ce apar mai multe postari vad si eu ca e obositor turcoazul, din pacate :( . Any suggestions, write them down, pls!
vineri, 8 aprilie 2011
Incepem drumul cu o postare despre maniere si bun simt :-) Pana atunci, the drop of happyness of today: Azi m-am trezit in ciripit de pasarele, cu soarele zambind timid, si o ceasca de cafea aburinda pusa pe noptiera de el in loc de alarma de zi de zi. Yes, it's the best way to start a day!
Ieri, insa, o alta zi obisnuita, cu multa alergatura - munca, facultate, master, eventual si o scurta plimbare sau ieseala de seara. Bineinteles ca acest periplu zilnic e un prilej nesfarsit de a observa tot soiul de oameni in tot felul de ipostaze, de a auzi vrute si nevrute (de la cum s-a certat ea, FATAAA, cu iubitul ei aseara: un porc dom'le, un porc! pana la daaa mai mami, da, profu` ala idiot mai, eu ma spetesc invatand [noaptea in club sau azi dimineata la solar, nuuu stiu io d'astea:-"] etc...Dar despre povestile de viata pe care le auzi in metrou, alta postare!).
Din categoria NEvrute il mentionez pe acest respectabil tanar care mi-a atras atentia. Autobuzul aglomerat, inevitabil auzeai tot ce se discuta in jurul tau. Baiatu' in discutie...imbracat bine, finut, o sapca trasa pe cap, si castile'n urechi (Eu: Doamne, sa nu fie unu' de'ala care asculta muzica atat de tare incat se aude pana in celalat capat!). Stupoare! Nu este, face parte dintr-o categorie si mai enervanta...Cei de profita de traversarea orasului in mijloace de transport in comun pentru a se certa cu perechea/mama/bunica/tovarasul care l-a tradat...Oh, joy!:D
Nu vreau sa detaliez despre cum si-a facut "iubita" in toate felurile, incat eu una in 5 minute m-am intrebat cum de are biata fata (indiferent de ce a facut) puterea sa nu-i inchida telefonul in nas si sa nu plece departe, cat sa nu-l mai intalneasca vreodata.
Problema mea nu e cu viata lor, ci e alta: Unde este respectul pentru ceilalti? Unde este bunul simt care te retine de la a urla in telefon de fata cu zeci de alti oameni (care au cu siguranta si ei problemele lor)? De ce ne incapatanam sa impartim chestiunile profund intime cu 'mediul inconjurator'? De ce nu reusim sa tragem aer adanc in piept, sa ne aerisim putin in aer liber inainte de a porni o discutie care e atat deranjanta pentru cei din jur, cat si cu consecinte de obicei importante pentru noi insine? O vorba din popor spune sa nu ne spalam rufele murdare in public...cati mai tinem cont de asta?
A nu se intelege gresit...timpul meu liber e foarte limitat si recunosc cu mana pe inima ca profit de timpul in care circul pentru a da telefoanele care trebuie date si cele care vreau sa le dau:) Incerc insa ca atunci cand intru in mijlocul de transport propriu zis sa spun frumos "Pe mai tarziu!" si sa revin la cartea draga din geanta. Hai sa ne limitam la chestiunile de stricta urgenta atunci cand in jur sunt atat de multi oameni! Cred sincer ca e o chestiune de minim bun simt sa iti pastrezi problemele, frustrarile si nervii pentru momente cand nu ii afecteaza si pe cei din jur....
Singurul lucru care ma bucura intr-o situatie de acest tip - Invatatura de minte! Se spune: When you lose, don't lose the lesson! asa ca lectia de azi (de fapt de ieri)...Telefonul sta foarte bine in geanta atunci cand esti in autobuz, (aproape) nici o discutie nu e atat de urgenta incat sa nu poata sa astepte pana ajungi intr-un loc al tau, poti sa respiri adanc si sa spui "Te sun eu imediat" in loc sa spui ceva ce ulterior vei regreta si, cu siguranta, poti mentine un ton al vocii nederanjant atunci cand adresezi o critica - o va face mai constructiva si usor de suportat si pentru adresant.
Si ca si follow-up, pentru ca (incerc sa:p) nu ma limitez la vorbe: Eu azi in autobuz spre master am terminat Crima si Pedeapsa - Drop no. x of Happyness of the day :-)
Ieri, insa, o alta zi obisnuita, cu multa alergatura - munca, facultate, master, eventual si o scurta plimbare sau ieseala de seara. Bineinteles ca acest periplu zilnic e un prilej nesfarsit de a observa tot soiul de oameni in tot felul de ipostaze, de a auzi vrute si nevrute (de la cum s-a certat ea, FATAAA, cu iubitul ei aseara: un porc dom'le, un porc! pana la daaa mai mami, da, profu` ala idiot mai, eu ma spetesc invatand [noaptea in club sau azi dimineata la solar, nuuu stiu io d'astea:-"] etc...Dar despre povestile de viata pe care le auzi in metrou, alta postare!).
Din categoria NEvrute il mentionez pe acest respectabil tanar care mi-a atras atentia. Autobuzul aglomerat, inevitabil auzeai tot ce se discuta in jurul tau. Baiatu' in discutie...imbracat bine, finut, o sapca trasa pe cap, si castile'n urechi (Eu: Doamne, sa nu fie unu' de'ala care asculta muzica atat de tare incat se aude pana in celalat capat!). Stupoare! Nu este, face parte dintr-o categorie si mai enervanta...Cei de profita de traversarea orasului in mijloace de transport in comun pentru a se certa cu perechea/mama/bunica/tovarasul care l-a tradat...Oh, joy!:D
Nu vreau sa detaliez despre cum si-a facut "iubita" in toate felurile, incat eu una in 5 minute m-am intrebat cum de are biata fata (indiferent de ce a facut) puterea sa nu-i inchida telefonul in nas si sa nu plece departe, cat sa nu-l mai intalneasca vreodata.
Problema mea nu e cu viata lor, ci e alta: Unde este respectul pentru ceilalti? Unde este bunul simt care te retine de la a urla in telefon de fata cu zeci de alti oameni (care au cu siguranta si ei problemele lor)? De ce ne incapatanam sa impartim chestiunile profund intime cu 'mediul inconjurator'? De ce nu reusim sa tragem aer adanc in piept, sa ne aerisim putin in aer liber inainte de a porni o discutie care e atat deranjanta pentru cei din jur, cat si cu consecinte de obicei importante pentru noi insine? O vorba din popor spune sa nu ne spalam rufele murdare in public...cati mai tinem cont de asta?
A nu se intelege gresit...timpul meu liber e foarte limitat si recunosc cu mana pe inima ca profit de timpul in care circul pentru a da telefoanele care trebuie date si cele care vreau sa le dau:) Incerc insa ca atunci cand intru in mijlocul de transport propriu zis sa spun frumos "Pe mai tarziu!" si sa revin la cartea draga din geanta. Hai sa ne limitam la chestiunile de stricta urgenta atunci cand in jur sunt atat de multi oameni! Cred sincer ca e o chestiune de minim bun simt sa iti pastrezi problemele, frustrarile si nervii pentru momente cand nu ii afecteaza si pe cei din jur....
Singurul lucru care ma bucura intr-o situatie de acest tip - Invatatura de minte! Se spune: When you lose, don't lose the lesson! asa ca lectia de azi (de fapt de ieri)...Telefonul sta foarte bine in geanta atunci cand esti in autobuz, (aproape) nici o discutie nu e atat de urgenta incat sa nu poata sa astepte pana ajungi intr-un loc al tau, poti sa respiri adanc si sa spui "Te sun eu imediat" in loc sa spui ceva ce ulterior vei regreta si, cu siguranta, poti mentine un ton al vocii nederanjant atunci cand adresezi o critica - o va face mai constructiva si usor de suportat si pentru adresant.
Si ca si follow-up, pentru ca (incerc sa:p) nu ma limitez la vorbe: Eu azi in autobuz spre master am terminat Crima si Pedeapsa - Drop no. x of Happyness of the day :-)
Intrebarea "Blog sau nu?" (sau in varianta mai auto-critica: "Ce-ti mai trebuie tie,mai Raisa, si un blog???") persista de mult...Ba vreau, ba nu vreau...Ba nu are rost, Ba, precum aseara - Gata, trebuie sa ma manifest si eu!
Inspirata si eu la randul meu de alti bloggeri, mai mult sau mai putin activi, mai haiosi sau mai seriosi, dar persoane pe care imi face o reala placere sa le citesc (si despre care voi scrie ulterior)...Here we go!
Sper sa nu fie yet another silly blog...Eu as vrea sa fie un locsor virtual in care sa impartim mici bucurii, sa punem in discutie tot felul de idei, ganduri si alte cele, sa ne cunoastem mai bine, de ce nu?,....sa vorbim de lucruri de faine, noh! :D
Ah, si inca ceva...voi incerca sa impart "my drop of happyness", zi de zi! Da, prostioara aia nesemnificativa ce ne lumineaza o zi obisnuita, si ce incalzeste o zi trista! Aia vreau sa o gasim si sa o impartasim unii cu altii zi de zi!
Inspirata si eu la randul meu de alti bloggeri, mai mult sau mai putin activi, mai haiosi sau mai seriosi, dar persoane pe care imi face o reala placere sa le citesc (si despre care voi scrie ulterior)...Here we go!
Sper sa nu fie yet another silly blog...Eu as vrea sa fie un locsor virtual in care sa impartim mici bucurii, sa punem in discutie tot felul de idei, ganduri si alte cele, sa ne cunoastem mai bine, de ce nu?,....sa vorbim de lucruri de faine, noh! :D
Ah, si inca ceva...voi incerca sa impart "my drop of happyness", zi de zi! Da, prostioara aia nesemnificativa ce ne lumineaza o zi obisnuita, si ce incalzeste o zi trista! Aia vreau sa o gasim si sa o impartasim unii cu altii zi de zi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)